Araba
ARGUMENTARE
Explorarea discriminării bazate pe gen poate fi o sarcină dificilă pentru majoritatea dintre noi. Ceea ce vedem este doar suprafața unei probleme mai profunde. Scopul acestei activități este de a oferi participanților o privire atentă asupra modului în care funcționează discriminarea și modul în care problema afectează persoana vizată.
RESURSE
- Șapte văluri (eșarfe) mari care pot acoperi capul unui participant care se oferă voluntar și îi obturează vederea, o prezentare care conține afirmațiile din documentul anexat, proiectată pe un perete al incăperii.
INSTRUCȚIUNI
- Cere unui participant să se ofere voluntar și să se poziționeze în mijlocul sălii.
- Începe să proiectezi enunțurile din anexă pe ecran, unul câte unul. Pentru fiecare enunț, cere unei persoane din grup să îl citească și apoi să pună un văl peste participantul aflat în mijlocul sălii.
- Repetă acest proces pentru primele șapte enunțuri. Odată ce toate cele șapte văluri au fost plasate peste voluntar, cel de-al doilea set de enunțuri este citit. În aceeași manieră, după fiecare declarație citită, un văl este eliminat.
- Verifică cum se simte voluntarul, dar și participanții, deoarece aceasta poate fi o activitate foarte emoționantă, rănindu-le sentimentele sau făcându-i să se simtă prost.
- Reunește grupul și discutați cu privire la întrebările de mai jos.
- După debriefing, efectuează o activitate eliberatoare (de exemplu, agitând fiecare parte a corpului, una câte una, din cap până în picioare, pentru a îndepărta energia negativă din corpurile celor prezenți).
SUBIECTE DE DISCUȚIE
- Cum a fost? Cum te-ai simțit în timpul acestei activități?
- Ce a simțit persoana care a pus vălul când a trebuit să facă asta?
- Ce a simțit în momentul în care vălurile au trebuit date jos?
- De ce crezi că am făcut această activitate?
- Ce am putea învăța din această activitate?
- Este acest exercițiu similar cu orice situație din viața/comunitatea ta?
Notă pentru facilitator:
Este important ca această activitate să se desfășoare într-o atmosferă serioasă, fără glume, întreruperi etc.
Cere participantului să citească clar și răspicat de pe ecran și să fie cât mai aproape posibil de participantul aflat în mijlocul încăperii.
Adaptat din: Young People and Extremism, A resource pack for youth Workers, Consiliul Britanic 2017 – The Veil Exercise – de Farkhanda Chaudry și Ghizala Avan
Enunțuri de citit sau proiectat pe ecran
Prima pagină (va fi citită, dar nu este luată în calcul ca unul dintre primele șapte enunțuri): “Yasmin este o tânără de 22 de ani care nu este într-o relație și locuiește cu părinții ei.”
- Astăzi m-am întors acasă de la serviciu și mama îmi spune că cineva i-a smuls vălul de pe cap și i-a spus că nu aparține acestei țari. Mă simt rănită și furioasă.
- Merg la muncă după incidentul cu atentatele teroriste, iar colegii mei vorbesc despre asta. Când intru în cameră, toți se opresc din vorbit. Mă simt confuză.
- Când ascult știrile la televizor, înțeleg că aceștia dau vina pe părinții mei pentru acest atac terrorist și urmează să bombardeze orașul din care provin părinții mei. Mă simt foarte nervoasă și simt că nu există dreptate.
- M-am gândit să port un hijab și aleg să-l port, pentru că este momentul potrivit pentru mine. Observ privirea plină de ură pe care o primesc când merg pe stradă. Mă simt izolată și simt că nu aparțin societății.
- Intru în mediul online și încep să vorbesc cu alte persoane care sunt ca mine și simt că, precum musulmanii din întreaga lume, sunt victimizată. Simt mânie în ceea ce privește opresiunea cu care se confruntă musulmanii.
- Părinții mei îmi spun că nu vor să port un hijab, deoarece este periculos. De asemenea, îmi spun că petrec prea mult timp în propria cameră și nu vorbesc cu ei. Simt că nu mă acceptă și nu mă mai cunosc.
- Vorbesc cu o fată care este în Siria și este căsătorită cu unul dintre „luptătorii pentru libertate”. Încep să cred că vreau să fac și eu asta. Mă simt înspăimântată și simt că pierd controlul asupra vieții mele.
-------------------------------------------
- Mama mea vine acasă și îmi spune că i-a fost smuls hijab-ul, dar câțiva oameni care au fost prezenți au ajutat-o și au chemat poliția. Sunt mândră de comunitate.
- După atacul terorist din țara mea, merg la muncă și colegii mei care vorbeau despre asta se opresc din vorbit atunci când intru eu în încăpere. Mai târziu, vorbesc despre problema de la prânz și explic modul în care oamenii care au efectuat atentatele nu sunt acceptați ca musulmani și sunt criminali. Mă simt ascultată și acceptată.
- Aud știrile și aflu că intenționează să bombardeze țara părinților mei din cauza atacului terorist. Organizez o petiție și determin mii de oameni să o semneze, inclusiv oamenii de la locul meu de muncă. Simt că ajut să se schimbe ceva.
- Mă hotărăsc să port hijab și înainte să o fac încep să discut despre asta cu familia, prietenii și colegii mei. De asemenea, încep o mică campanie numită „Uitați-vă la mine, nu la hijab-ul meu”. Mă simt stăpână pe viața mea!
- Intru în mediul online și încep să vorbesc și aud că musulmanii din întreaga lume sunt victimizați. Vorbesc cu familia și prietenii mei și obțin o viziune mai echilibrată și înțeleg că toate comunitățile au asupritori și victime. Este o problemă a drepturilor omului. Mă simt mai informată cu privire la complexitatea situațiilor.
- Un ONG local a decis să abordeze problema creșterii nivelului de segregare între musulmani și non-musulmani. Ei organizează un proiect de mediu pentru a reuni toate comunitățile. Mă simt parte a comunității mele și implicată.
- Aud cum ISIS recrutează femei tinere și aflu povești reale despre modul în care aceste femei sunt maltratate și asuprite și fac astfel încât alte femei tinere să afle, la rândul lor. Creez un mediu sigur pentru femeile tinere oferindu-le posibilitatea de a discuta despre aceste aspecte. Simt că fac o diferență în viața altora.
Conținutul acestui website este pus la dispoziție sub o licență