Situația refugiaților este cea mai importantă provocare cu care U.E. se confruntă în decenii. Eurobaromentrele Standard pun imigrația pe nr. 1 ca preocupare a europenilor (40-60% o consideră o amenințare majoră). 61% dintre belgieni și 51% dintre italieni sunt de acord că orice altă migrație din țările majoritar musulmane ar trebui oprită (Casa Chatham), iar 84% dintre români nu ar accepta ca refugiații să se stabilească în țara lor.

Tinerii manifestă comportamente similare. Un studiu al OTI pe mai mult de 1000 de elevi din școlile din Arad (România) a arătat că mai mult de 65% dintre elevi (cu vârsta cuprinsă între 13-20 ani) nu ar dori un prieten musulman sau refugiat, chiar dacă nu au întâlnit niciodată o persoană aparținând acestor grupuri. 32% dintre tinerii migranți din Italia recunosc că au fost hărțuiți din cauza etniei sau pentru că sunt imigranți (EU-AFR), iar numărul real este estimat a fi mai mare.

Diferite cercetări (de exemplu, "Paradoxul de incertitudine: Percepția amenințării moderează impactul incertitudinii asupra toleranței politice") indică faptul că, motivele care stau la baza acestor atitudini sunt mai degrabă emoționale decât raționale și implică, de obicei, lipsă de cunoștințe și frică. Informațiile limitate despre cultura refugiaților și răspândirea de informații false, pe care o parte a mass-mediei și a social-media a încurajat-o, au stimulat activarea unor mecanisme de apărare automată a oamenilor, fapt ce va provoca o respingere a diferitelor grupuri.

Atitudinile negative și excluderea asociată cu acestea sunt recunoscute de tinerii refugiați și migranți ca fiind principalele provocări pentru integrarea lor în țările gazdă. O cercetare realizată de Ofensiva Tinerilor printre mai mult de 300 de astfel de subiecți care s-au stabilit în România, Belgia, Italia, Marea Britanie, Albania, Danemarca, Franța și Spania au arătat că provocarea numărul 1 a fost lipsa de conștientizare a diferitelor norme culturale existente în Europa și lipsa abilității de a trata "fricțiunea culturală" (de exemplu în România, 52% sunt de acord). Învățarea limbii țării gazdă și găsirea unui spațiu de locuit/unui loc de muncă au urmat îndeaproape.

Dacă până acum "fricțiunea culturală" a fost mai mult văzută ca fiind naturală, în contextul actual, aceasta accentuează tensiunile. Cetățenii UE au devenit mai intoleranți la diferențele culturale. În acest context, refugiații declară acest lucru drept un mare obstacol în ceea ce privește incluziunea lor, simt nevoia de a înțelege mai bine și de a învăța să facă față diferențelor culturale, de a promova mai bine propria incluziune și de a respecta diversitatea, dar nu au aproape nici un fel de resurse pentru a o face. Acest lucru a fost recunoscut și de Comisia Europeană în "Planul de acțiune privind integrarea cetățenilor țărilor terțe", care concluzionează că dobândirea unei înțelegeri a culturii și a valorilor societății beneficiare este crucială pentru cetățenii țărilor terțe și că evenimentele de învățare de la egal la egal pe tema conștientizării interculturale ar trebui sprijinită.

Cu 65 până la 85% dintre refugiații care s-au stabilit în țările europene sub 35 de ani, observând însă că excluderea se manifestă și în rândul tinerilor, această situație de sporire a intoleranței și excluziunii contravine și viziunii comune a membrilor EPTO (parteneri în acest proiect) conform căreia "tinerii învață unul de la celălalt cum să îmbrățișeze diferențele și să-și realizeze potențialul unic".

Având în vedere toate cele de mai sus, partenerii au decis că ar trebui să ne folosim expertiza și resursele și să ne intensificăm eforturile pentru facilitarea incluziunii refugiaților în societatea europeană. În acest context, ne-am alăturat eforturilor pentru a dezvolta, testa și disemina un program de educație între egali care:

• dezvoltă capacitățile de integrare în noul mediu cultural al tinerilor refugiați care intenționează să se mute în țările europene;
• poate fi folosit de școli și organizații de tineret pentru a crea un mediu în care tinerii înțeleg și îmbrățișează diversitatea culturală.