ARGUMENTARE

Sesiunea introductivă oferă o imagine de ansamblu a programului și introduce elementele principale care îl definesc (obiective, participanți, ipoteze de instruire, agendă etc.). Plantează de la bun început semințele spiritului întregului program: distracție, mod deschis de învățare despre cum se creează un mediu mai incluziv. Această sesiune introduce, de asemenea, unul dintre principalele instrumente de învățare: jurnalul de învățare.

OBIECTIVE

• Cunoașterea obiectivelor și a foii de parcurs a cursului;
• Înțelegerea principiilor care vor ghida munca.

CERINȚE

Materiale:

• O copie a unui jurnal de învățare pentru fiecare participant;
• O copie a agendei zilnice pentru fiecare participant.
• Durată: 30 - 45 de minute, în funcție de mărimea grupului.

DESCRIERE

1. Începe cursul prezentând facilitatorii. Permite participanților să spună câteva cuvinte despre ei înșiși. O idee pentru un joc de nume este următoarea:

Cere participanților să se prezinte răspunzând la următoarele întrebări (poate fi util să le scrii pe o foaie de flipchart):

Nume (sau cum le place să li se spună);

Trei cuvinte, care indică ceva esențial în viața lor în acel moment. De exemplu, ar putea alege „România” (de unde provine sau „muncă de tineret” (activitatea sa actuală);

O calitate consistentă pe care o aduc oricărui grup din care fac parte;

2. Apoi, facilitatorul va prezenta obiectivul cursului: învățare despre cum se manifestă fricțiunea culturală între populațiile locale și migranți și cum să prevină perpetuarea acesteia în societate;
3. Subliniază faptul că scopul formării nu este de a determina participanții să gândească într-un mod specific. Facilitatorii nu intenționează să le spună ce este bine și ce este rău, ci mai degrabă să-i ajute să exploreze problemele legate de gen;
4. Apoi, facilitatorul va introduce temele și agenda propusă.
5. Vor fi prezentate ipotezele programului (punctele de plecare):

“Voluntar” – programul se bazează pe faptul că participanții sunt acolo în mod voluntar, deoarece sunt cu adevărat interesați să afle despre subiect;

“Interactiv” – instruirea este concepută pentru a fi foarte interactivă și participanții trebuie să contribuie sincer la discuții;

“Învățare reciprocă” – suntem aici pentru a învăța unul de la celălalt și fiecare experiență individuală este importantă. Formatorul nu este singura sursă de informare, ci doar o singură persoană care facilitează schimbul de cunoștințe și dezvoltarea abilităților și atitudinilor prin diferite experiențe;

“În pantofii altcuiva” – suntem dispuși și încercăm activ să ne plasăm în „pantofii celorlalți” pentru a afla mai multe despre realitățile din diferite medii culturale;

“Părăsirea zonei de confort” – participanții sunt pregătiți și dispuși să părăsească zona de confort în timp ce se angajează în diferite experiențe oferite de curs;

“Distracție” – experiențele propuse sunt menite să ne ajute să ne bucurăm de procesul de învățare, astfel încât participanții sunt așteptați să fie relaxați și să fie ei înșiși în timpul programului;

“Niciodată nu este timp suficient” – vor exista momente în care discuțiile pot părea scurte și când mulți dintre participanți vor dori să adauge ceva, iar deși suntem flexibili, vor fi momente în care va trebui să ne oprim înainte ca toată lumea să se fi putut exprima;

“Nici un răspuns greșit” – scopul instruirii nu este de a găsi răspunsul corect, ci de a începe un proces de reflecție în acest sens.

6. Pe parcursul cursului, la sfârșitul zilei sau la sfârșitul activităților specifice, participanții vor avea câteva minute să scrie în jurnalul de învățare ceea ce au învățat din experiențele recente, ce au descoperit despre cultura refugiaților sau despre cea locală, ce atitudini s-au schimbat și ce „momente a-ha!!” au avut.